O zi din viața unui avocat
Cum își aleg clienții avocatul?
februarie 27, 2017
Interviu – Avocat Iulia Oltean
martie 9, 2017E ora 6:30 dimineata.Te trezesti din pat cu sunetul alarmei telefonului mobil in urechi. Suna de la ora 6:00 insa ai tot amanat-o cate 5 minute amagindu-te ca iti vei face in acest fel trezirea mai usoara.
Constati ca esti in intarziere si nici astazi nu vei avea timp sa-ti bei cafeaua.
In drumul spre baie iti verifici telefonul si deschizi e-mail-ul. Poate cineva a avut nevoie de tine peste noapte. Imi aduc aminte sfatul unui profesor drag mie in timpul facultatii, marele profesor Ioan Turcu care ne spunea: „Cand veti ajunge avocati sa nu va inchideti niciodata telefoanele. Daca un client va suna, indiferent de ora inseamna ca acesta are nevoie de voi iar ca avocat sunteti datori sa-l ajutati.” Acesta nu-si inchidea telefonul nici macar in concediu.
In timp ce te imbraci iti suni clientul pe care il reprezinti astazi in fata instantei pentru a-i reaminti ca la 8:30 sa fie la Tribunal. Adica la 8:15, pentru a mai avea timp inainte de inceperea sedintei de judecata sa mai schimbati doua trei cuvinte. Si nu care cumva sa uite sa aduca martorii propusi.
E ora 07:15. Iesi din casa si te indrepti spre birou. Ai o mie de chestii in cap si tot pe atatea intrebari. Oare s-o fi depus expertiza? Care sunt concluziile? Martorii ce vor declara?
Ajungi la birou, parchezi in graba, verifici agenda ca sa fi sigur ca nu ai uitat nimic, iti iei dosarul, roba si fugi spre instanta. Acolo un furnicar in care unul intra si altul iese. Oameni cu citatii in mana, unii dezorientati nestiind daca au nimerit bine altii siguri pe ei alaturi de avocatii lor. Intr-un colt doi justitiabili se cearta nestiind care are mai multa dreptate.
Incerci sa faci abstractie de tot, imbraci roba. In sfarsit s-a deschis sala. Te grabesti sa ceri grefierului dosarul pentru un ultim studiu inaintea procesului. Ai terminat. Iesi pe hol pentru a-ti intalni clientul. Acesta te anunta senin ca a adus doar un martor, celalalt nemaidorind sa vina. Simti cum iti creste tensiunea si tot sangele ti se ridica in cap. Dar nu ai voie sa reactionezi. Clientul asteapta sa gasesti solutii doar de aceea te-a ales pe tine ca avocat.
I ncepe sedinta de judecata si iti astepti randul. O ora, doua, trei, patru...cum ti-e norocul. Intre timp, telefonul suna. Sunt alti clienti si pentru fiecare problema nu suporta amanare. Si unde mai pui ca azi e ultima zi de formulare a unei plangeri contraventionale cu care clientul a venit abia ieri desi avea la dispozitie 15 zile. Intri in panica.
Ora 13:00-azi ai avut mai mult noroc si ai terminat deja la instanta-. Parca ai manca ceva dar nu ai timp. Fugi inapoi la birou. Plangerea trebuie redactata si inregistrata AZI. Pe drum suna din nou telefonul. Un alt client doreste sa-ti mai aduca niste documente pentru completarea dosarului. Nu-l poti refuza, doar va spune ca esti neserios. Desi dosarul are termen abia peste o luna.
Ajungi la birou, iti aduni gandurile, te apuci de redactat. Ajunge si clientul cu hartiile. Intrerupi orice activitate, preiei documentele. Insa acesta doreste sa iti expuna din nou problema lui. Si n-ai ce sa faci. Si stai si il asculti. Intr-un final pleaca impacat. Te apuci din nou de scris. Si scrii pana cand ajungi sa crezi ceea ce ai scris, pentru ca mai intai trebuie sa te convingi pe tine. Recitesti , corectezi , listezi si fugi la posta pentru ca doar acolo mai poti inregistra astazi la ora 16:00 actiunea.
Te intorci la birou pentru intalnirea de la ora 17:00 cu doamna Popescu, intalnire programata inca de saptamana trecuta. In drum apuci sa-ti iei un covrig dar nici o sansa sa-l si mananci, intrucat femeia a ajuns mai repede.
Intrevederea dureaza aproximativ o ora si jumatate, timp in care doamna isi spune oful lacramand de cateva ori. Pleaca totusi de la tine mai linistita cu promisiunea ca veti incerca sa gasiti impreuna o solutie si pentru problema dumneaei.
E ora 18:30 si pentru astazi ziua de munca s-a terminat. Faci un ultim efort pentru a-ti pregati dosarele pentru ziua urmatoare iar la ora 19:00 o pornesti inspre casa, cu gandul ca nimic nu te-ar face mai fericita decat un somn lung pentru ca maine sa o poti lua de la capat.
Insa intri in casa si o mogaldeata vesele ti se arunca in brate: „Mamiiiiiii ai veniiiit!!! Hai in corabia mea sa ne jucam de-a piratii!”
